Pauză de vis

Mă bucur că este vineri, chiar dacă mai am o multitudine de lucruri de finalizat pînă luni. Ţi-ai făcut planuri de weekend? Şi eu, numai că din anumite motive am fost nevoită să renunţ la o bună parte din lucrurile pe care mi le-aş fi dorit să le fac în următoarele două zile.

Ca un copil traumat din cauza turnurii de ultimă sută de metri, mă apuc să visez. Nimeni nu a reuşit vreodată să mă priveze de plăcerea de a visa cu ochii deschişi.

Link-uri cu diverse reţete culinare

Eu nu prea ştiu să gătesc, plus o mai fac şi foarte rar.   Cînd spun cuiva din apropiaţi că am gătit în weekend, fie stîrnesc izbucniri de rîs sau sunt întrebată de nu mi s-a întîmplat ceva,  pentru că unul din indicatorii că sunt excesiv de stresată este gătitul.  Pot să mai utilizez gătitul ca o altă modalitate de exprimare indirectă a gratitudinii faţă de prezenţa persoanelor dragi din viaţa mea. În pofida acestui exerciţiu rar practicat, îmi place bucătăria. Îmi mai place să stau şi să privesc persoanele care pregătesc diferite feluri de mîncare. Mă relaxează, uneori chiar pînă la somn.

Obişnuiesc să colecţionez reţete de pe net şi fiindcă azi mă încearcă un val de altuism, mă împărtăşesc cu link-urile unde puteţi găsi multe reţete culinare interesante:

Ochi albaştri înecaţi în singurătate

În unul din weekend-urile anilor mei de studenție m-am pornit spre Biblioteca Națională. Afară era o zi frumoasă de primăvară tîrzie. La intrare m-am ciocnit de ușa mare, murdară și învechită de ani a bibliotecii, unde pe o foaie de hîrtie zăceau aruncate cîteva cuvinte ce semnificau că localul era închis. În mare doliu mimat, am făcut stînga împrejur și m-am îndreptat spre grădina publică centrală pentru a întocmi planul B pentru acel sfîrșit de săptămînă.

În timp ce stam pierdută în timp și gînduri pe o bancă, de mine s-a apropiat un domn în etate. De vreo 60 de ani. Mi-a zis ceva inteligent și amuzant, ce a servit drept parola de acces la banca pe care o ocupasem. Deoarece la facultate – unde petreceam pe atunci majoritatea timpului- eram înconjurată de cretinismul colegilor și aroganța, însoţită de intoleranță față de pluralismul de opinii, a profesorilor, discuția avută cu noul meu vecin de bancă îmi servi drept balsam și recompensă pentru acel început de weekend.

Închide gura!

Mă doare călcîiul de la atîta lovit în perete, nemaivorbind de faptul că am dormit puțin, mă lamentam eu în receptor. De ce nu ai chemat poliția?! Doar știi că ai tot dreptul, auzeam din celălalt capăt al firului.

Cam așa a început ziua mea de duminică, care, de obicei, o petrec lenevind în pat pînă tîrziu. Duminică foarte dimineața, pe la orele 2-3, careva din vecinii mei (sper că cei la care am bătut cu înverșunare cu piciorul în perete) s-au certat. Era o ceartă din asta mortală de la care ți se ridică părul măciucă și ți se face frică să nu se termine cu omucidere: isterie interminabilă de femeie, amestecată cu durere sufletească; glas de bărbat care încerca să o calmeze, urlînd la fel de neplăcut ca și ea;  o altă voce de matur, care apărea sporadic și fără efect; căderi de mobilă și lovituri, sper că tot în mobilă.

Pentru început de weekend

Soacra Mică a postat azi un articol despre iubire şi infidelitate, iar mai multe fete, din motive de caritate, vroiau ipotetic să se sărute cu ea. În acest context, mi-am amintit de o noapte petrecută la o discotecă în oras, cu cîţiva ani în urmă. M-am dus la veceu şi cînd am deschis una din cabine, am dat peste două fete care se giugiuleau.

O prietenă mi-a zis că ea se săruta cu prietena ei în adolescență, deoarece respectiva nu ştia cum să se sărute cu băieţii şi avea complexe.  Voi tot aveaţi astfel de prietene?  În fine, fiindcă este sfîrşit de săptămănă şi am vorbit şi despre sărutări între femei, vă împărtăşesc cîteva poze din X-file-urile mele, colectate de pe net:

You’ve got text message!

Ce zi frumoasa, ce zi frumoasa, ce zi frumoasa, ce zi frumoasa!

Nu, inca nu mi-am ieşit din minţi, dar utilizez autosugestia pentru a percepe ploaia rece, măruntă  şi nesigură de afară, ca un element minunat al acestei zile de luni sumbre.

Azi dimineaţă, in taxi, am auzit la un moment dat un: Excuse-me boss, you have a text message, care ieşea de prin buzunarul şoferului. Deoarece experienţa mea cu şoferii de taxi este una vastă şi indubitabil de neplăcută , nu m-am putut reţine să nu pun întrebări vizavi de această tehnologie vorbitoare. Nu că m-aş fi întîlnit pentru prima dată cu ea, ci mai degrabă pentru că nu în fiecare zi mergi cu taxişti cu notificări sonorizate.

Ei, pînă la urmă, m-am ales şi eu cu vocea de bărbat sexy la mine în telefon. Trăiască bluetooth-ul! Adevărat că încă nu am instalat-o.

O săptămînă frumoasă la toată lumea.

…..

Șefi pupați zilnic în fund de buze rujate de femei și fețe lustruite de bărbați, care pentru propria cariera sunt gata să-și jertfească necondiționat igiena bucală.

Bărbați și femei, care din neputința de a-și construi armonia în căminul familial, înșeală partenerii cu ceva mai rău decît ar fi găsit acasă.

Copii, suferind de psihoze și depresii, deoarece părinții sunt prea preocupați de a le face viața mizerabilă, în loc să-i ajute.

Funcționari publici, care se adună zilnic în ședințe pentru o următoare scenă de patetism și incompetență profesională, difuzată ulterior pe la canalele de televiziune și descrisă colorat prin presa scrisă.

Oameni înecati in propriul egoism, prostie și neputință.

Zile urîte de toamnă tîrzie, care par sa nu se mai sfîrșească.

Femeile și strînsul mîinii

Se zice ca este importantă prima impresie, începînd de la aparența fizică și nu, în ultimul rînd,  strînsul de mînă. Așa zice majoritatea și unele manuale în comunicare și prezentare. Ați observat cum dau femeile mîna una cu alta? Unele din ele nici nu obișnuiesc să facă lucrul ăsta. Puținele din ele o fac lejer. Dar este o categorie de femei,  care obișnuiesc să-ți strîngă mîna ca într-un clește, încît te fac să te cramponezi de neplăcere, în primul rînd spirituală, iar uneori chiar și fizică. Și par să o facă intenționat. La ce bun? Este un tic nervos sau o metodă complexată de afirmare?

Întrebare către voi

Fac un fel de sondaj: Ce locuri de distracţie/relaxare există în Chişinău?

Or, în alte cuvinte, ce poţi face în zilele de odihnă în Chişinău, în afara blocului de locuit? (cu excepţia la cinema, baruri, cumpărături şi restaurante).

Tu unde şi cum te odihneşti sîmbăta şi duminica?

Avea sau nu voie?

Bîza-bîza…. mai este cineva pe blogul ăsta?…

Scriam aici despre unele tehnici de agățat ale bărbaților. Zilele astea am mai observat cîteva. Una din ele m-a făcut să pufnesc în rîs. Mi-a amintit de adolescență și tineri cu fața ciupită de coșuri. Nu, nu mă agăța pe mine. Băiatului îi plăcuse o fată din sală și…

Dar să o iau cumva de la un început relativ. Eram la o întîlnire unde veniseră peste 70 de persoane. Pentru a intra în sală, vizitatorii urmau să-și indice numele și datele de contact într-o listă. Peste ceva timp a apărut un tip. Îmbrăcat în palton de piele și părul lins deasupra frunții. Și purta pantofi din ăia…ei.. știți voi de care. Oleacă mi-a amintit de Matrix. Numai că Keanu în acest film era mai simpatic decît tipul din realitatea mea,  care s-a așezat într-un colț de sală și își rotea necontenit capul în jur pentru a filma cu ochii fuste scurte și busturi impunătoare. Ah da, și nu țin minte ca Keanu să fi fost în pantofi cu botul arcuit insistent.