You’ve got text message!

Ce zi frumoasa, ce zi frumoasa, ce zi frumoasa, ce zi frumoasa!

Nu, inca nu mi-am ieşit din minţi, dar utilizez autosugestia pentru a percepe ploaia rece, măruntă  şi nesigură de afară, ca un element minunat al acestei zile de luni sumbre.

Azi dimineaţă, in taxi, am auzit la un moment dat un: Excuse-me boss, you have a text message, care ieşea de prin buzunarul şoferului. Deoarece experienţa mea cu şoferii de taxi este una vastă şi indubitabil de neplăcută , nu m-am putut reţine să nu pun întrebări vizavi de această tehnologie vorbitoare. Nu că m-aş fi întîlnit pentru prima dată cu ea, ci mai degrabă pentru că nu în fiecare zi mergi cu taxişti cu notificări sonorizate.

Ei, pînă la urmă, m-am ales şi eu cu vocea de bărbat sexy la mine în telefon. Trăiască bluetooth-ul! Adevărat că încă nu am instalat-o.

O săptămînă frumoasă la toată lumea.

…..

Șefi pupați zilnic în fund de buze rujate de femei și fețe lustruite de bărbați, care pentru propria cariera sunt gata să-și jertfească necondiționat igiena bucală.

Bărbați și femei, care din neputința de a-și construi armonia în căminul familial, înșeală partenerii cu ceva mai rău decît ar fi găsit acasă.

Copii, suferind de psihoze și depresii, deoarece părinții sunt prea preocupați de a le face viața mizerabilă, în loc să-i ajute.

Funcționari publici, care se adună zilnic în ședințe pentru o următoare scenă de patetism și incompetență profesională, difuzată ulterior pe la canalele de televiziune și descrisă colorat prin presa scrisă.

Oameni înecati in propriul egoism, prostie și neputință.

Zile urîte de toamnă tîrzie, care par sa nu se mai sfîrșească.

Femeile și strînsul mîinii

Se zice ca este importantă prima impresie, începînd de la aparența fizică și nu, în ultimul rînd,  strînsul de mînă. Așa zice majoritatea și unele manuale în comunicare și prezentare. Ați observat cum dau femeile mîna una cu alta? Unele din ele nici nu obișnuiesc să facă lucrul ăsta. Puținele din ele o fac lejer. Dar este o categorie de femei,  care obișnuiesc să-ți strîngă mîna ca într-un clește, încît te fac să te cramponezi de neplăcere, în primul rînd spirituală, iar uneori chiar și fizică. Și par să o facă intenționat. La ce bun? Este un tic nervos sau o metodă complexată de afirmare?

Întrebare către voi

Fac un fel de sondaj: Ce locuri de distracţie/relaxare există în Chişinău?

Or, în alte cuvinte, ce poţi face în zilele de odihnă în Chişinău, în afara blocului de locuit? (cu excepţia la cinema, baruri, cumpărături şi restaurante).

Tu unde şi cum te odihneşti sîmbăta şi duminica?

Avea sau nu voie?

Bîza-bîza…. mai este cineva pe blogul ăsta?…

Scriam aici despre unele tehnici de agățat ale bărbaților. Zilele astea am mai observat cîteva. Una din ele m-a făcut să pufnesc în rîs. Mi-a amintit de adolescență și tineri cu fața ciupită de coșuri. Nu, nu mă agăța pe mine. Băiatului îi plăcuse o fată din sală și…

Dar să o iau cumva de la un început relativ. Eram la o întîlnire unde veniseră peste 70 de persoane. Pentru a intra în sală, vizitatorii urmau să-și indice numele și datele de contact într-o listă. Peste ceva timp a apărut un tip. Îmbrăcat în palton de piele și părul lins deasupra frunții. Și purta pantofi din ăia…ei.. știți voi de care. Oleacă mi-a amintit de Matrix. Numai că Keanu în acest film era mai simpatic decît tipul din realitatea mea,  care s-a așezat într-un colț de sală și își rotea necontenit capul în jur pentru a filma cu ochii fuste scurte și busturi impunătoare. Ah da, și nu țin minte ca Keanu să fi fost în pantofi cu botul arcuit insistent.

!

Rog libidinoșii și cretinii să-și exercite dreptul la libera exprimare altundeva decît pe acest blog. Multumesc.

Și totuși

Stăteam în rîndul de la casa din nr.1, din Sun City. Lume multă, zgomotoasă și nepoliticoasă. E hramul orașului, ce mai. Dacă nu erai atent te puteai pomeni cu un coș aruncat peste picioarele sau coastele tale. După care în loc de scuze, riscai să auzi vreo sudalmă sau debit verbal a vreunei țațe frustrate. Nu mai zic nimic despre hărmălaia de tineri neîngrijiți, care căutau băutură ieftină pe rafturile magazinului. Uneori mi-aș fi dorit să nu mai observ atît de bine detaliile. Probabil așa ești mai puțin stresat cînd ieși din casă.

Aveam un căruț în fața mea plin cu cumpărături pe care, de regulă, le fac în weekend. Prezența mea constituia un fel de disconfort pentru cei care stăteau în rînd, după mine. Unii din ei aveau doar 1-2 produse. Un bărbat în vîrstă din spatele meu m-a rugat să-i permit să treacă înainte. Avea doar o cutie de ciocolate. I-am permis.

Pink Floyd Mood

Azi trec prin faza Pink Floyd:

Time: http://www.youtube.com/watch?v=ntm1YfehK7U&feature=related

Hey You: http://www.youtube.com/watch?v=lRcQZ2tnWeg

Careful With That Axe, Eugene: http://www.youtube.com/watch?v=tMpGdG27K9o

Learning to Fly: http://www.youtube.com/watch?v=xb-Nacm-pKc&feature=related 

Dark Side of the Moon: http://www.youtube.com/watch?v=d78K4rCEfAo&feature=related

Ce antipatică ești

Sîmbătă. Nici orele 8 dimineața. Umblu somnoroasă și chinuită prin spital și mă întreb cum să ajung la medic. Nu îi țin minte numele și mă uit în sms-ul trimis de o amică, care m-a programat la el pentru o consultație, fără ca eu să știu. Mă pornesc spre ascensor. Am înțeles că îmi trebuie la etajul 3.

Ascensorul e mult mai mare decît cele pe care le-am văzut pînă acum în Moldova. Brusc se umple cu mulți oameni. Eu dintr-ul colț rog ca o muribundă să apese cineva butonul pentru etajul 3. Restul persoanelor merg la etajul 9 și 10. Nu sunt sigură dacă m-a auzit cineva și mai repet rugămintea cu glas forțat și răgușit de-mi dau lacrimile de durere. M-am pomenit peste noapte cu o durere de gît și răceală oribilă, de abia de mă mai țin picioarele. 

Don’t leave me now

Este a treia zi de cînd m-a părăsit. Or, mai bine zis, este a treia zi de cînd i-am întors spatele şi evit să mă gîndesc la ea. 

Azi am lomkă: vreau, vreau cafea!

Dar mi se aminteşte că am renunţat şi ca trebuie să fiu “bărbat” pînă la urmă.

http://www.youtube.com/watch?v=7LBKsQ1wEVM