Care-i centrul greutății tale?…

Amurgul cădea misterios, iar eu, ca o fidelă admiratoare, mi-am luat cartea sub braț și am ieșit pe pragul casei părintești. Aveam doar să o deschid și să o las pe brațe, iar gândurile urmau să-mi inunde ființa și să mă poarte departe-departe.  Dintr-un colț de curte avea să-l aud pe taică-meu că mai bine aș face o pauză pentru a-mi relaxa ochii. Iar eu avea să bombănesc ceva sub nas, de regulă, vreo glumă. Era un ritual revelatoriu pe care-l practicam de fiecare dată cînd veneam acasă.

Venirea serii își avea șarmul ei aparte și mă fermeca de fiecare dată: sunete de păsări și animale gata să plece la culcare, orăcăit de broaște, siluete de fete mari în plină pregătire de întâlnirile nocturne cu iubiții lor,  lătrat de cîine și mieunat strident, vreo două cumătre făcînd bilanțul zilei la un colț de gard. Iar undeva, înghemuită într-un scaun, la aburii unei căni de ceai sau cafea,  stăteam eu și așteptam noaptea cu o mie de întrebări roindu-mi sub fruntea lată și luminoasă.

<————–>

Am descoperit un nou tip de linişte lăuntrică…

Doi ochi pătrunzători pînă la infinit

Un zîmber prevestitor de imprevizibil

O voce puternică şi protectoare

O minte frumoasă pe care nu mă satur să o descoper

Un simţ al umorului, care-mi menţine zîmbetul pe faţă şi în timpul somnului

……

Un început de săptămînă şi lună frumos:)

… iar eu mă duc să-mi trag o palmă ca să nu mai delirez cu ochii aţintiţi la stele, în plină dimineaţă şi începînd cu draga zi de luni.

Ieri mi-am dedicat ziua completamente sănătății, ceea ce presupune: doua tipuri de masaj, dintre care unul cu origini din vechia Indie, scrabbing pentru tot corpul și sauna cu ierburi la final.

Masajul a fost partea cea mai interesantă, pentru că mi l-au făcut patru persoane. La început un bărbat mi-a pregătit (masat) corpul pentru masajul ayurveda (o tehnică de masaj tare veche, care mai implică și tot felul de uleiuri aproape fierbinți).  Masajul oferit de bărbatul în cauză, care mai este și medic, a fost minunat. Unica inhibiție pe care o am atunci cînd îmi face un bărbat străin masaj este posibila erecție a acestuia.  Sau dacă acest lucru se evită, atunci mai sunt unele mici “accidente”, gen: poate să-și atingă accidental organele genitale (unii mai perverși ar putea să o facă intenționat)  de mîna sau cotul tău. Iar pe mine mă stresează să știu că am atins (fie și din greșeală) scrotul unui bărbat care nu mă interesează sau posibil aparține altei femei.

-I-

Yuki-tuki.

Am visat cutremur. O fi din cauza ultimelor noutăți. L-a început mă năvălise adrenalina. Parcă eram la surfing pe uscat. Pînă am înțeles că sunt într-o clădire necunoscută și are loc cutremur. Bine că m-am trezit, într-un final.

E prea puțin spus că îmi pare rău pentru victimele din Haiti. Viața e ca un puf de păpădie.

Doar un zîmbet este de ajuns

Vouă tot vă place mirosul filelor de cărți proaspăt cumpărate și neatinse încă de microbii de pe degetele altor cititori?

***

Mă rătăceam acum seară printre rîndurile unei cărți și m-am prins că mă oprisem la gîndul că pe lumea asta tot ce-i frumos și pozitiv se dă cu mult greu, iar ce-i negativ se absoarbe din prima. O fi oare din cauză că omul este genetic mai mult predispus spre rău decît spre bine?

De exemplu, multe persoane sunt predispuse să critice. Unele încearcă să o facă într-un mod constructiv, ca să fie utilă critica celui care o primește, alții, pur și simplu, aruncă aiurea cu aberații și invective în jur. Ceea ce majoritatea nu știu să facă, este exprimarea unui cuvînt de laudă la adresa pesoanelor care o merită cu adevărat.

sos

Mi-am pierdut simțul umorului si nu-l pot regăsi.

Iarăşi despre specia umană

Ieri, Ceziceu se întreba de soluții pe Twitter contra “greului” la inimă, care uneori este foarte insuportabil și îți dă impresia că viața din jur este un rahat mare. Un rahat imens și persistent, care îți uzează mecanismele de protecție și începe să te copleșească din ce în ce mai mult. Fiindcă urmăream ciripeală de pe twitter la aburii unei cafele, am sărit repede cu sugestii. Nici nu bănuiam că ulterior aveam să am singură nevoie de ele, pentru a mă reabilita din șocul unei noutăți neplăcute.

Taică-meu îmi spunea în copilărie că pentru liniștea sufletească este importantă integritatea spirituală. Dacă ai pierdut-o, ești ca o fereastră cu geamurile sparte, prin care intră tot ce aduce vîntul, iar la un anumit moment pierzi controlul asupra fluxului de impurități, dacă nu întreprinzi nimic din start. Pe cît posibil, am încercat să urmez acest sfat și nu am regretat niciodată. Ceea ce nu am reuşit să învăţ de la el, însă, este cum să înlături amărăciunea și vulnerabilitatea care te cuprinde cînd devii martorul prostituării spirituale ale altei persoane, comportamentul căreia are anumite repercursiuni şi asupra ta.

Ce faci cînd…?

Ce faci cînd eşti blocată în trafic, afară plouă urîcios, iar tu întîrzii la o întîlnire? Dacă faci parte din categoria celor nervoşi şi nerăbdători, poţi să sari din maşină şi să te duci pe jos la destinaţie. Sau să te plimbi pînă te ajunge autoturismul din urmă, astfel îţi mai calmezi neuronii chinuiţi de stresul aşteptării.

Dar ce faci cînd eşti blocată în trafic, afară pluă urîcios, întîrzii la o întîlnire, însă tu nu reprezinţi categoria celor nervoşi şi nerăbdători? Ba dimpotrivă, te doare în bască.

- Stai în maşină şi dormi vreo 30 de minute sau poate mai mult. Adică beneficiezi de short beauty sleep break. Mai ales dacă ai avut o noapte scurtă.

- Citeşti, în cazul în care porţi mereu în geantă vreo cărţulie interesantă.  Eu mereu am una la îndemînă, căci necunoscute îmi sunt căile existenţei zilnice.

Copilul cu inima de pasăre

M-am ridicat ciufulită din pat și m-am îndreptat spre cealaltă intrare a casei, unde locuiesc părinții. Prin geamul luminat de la ușă, am observat o siluetă de femeie, care gesticula ceva. Era Anuța, una din vecinele părinților. Tradițional, înainte de sărbători, ei o cheamă ca să-i doneze haine și produse alimentare.  Nu eram tocmai încîntată să o văd pe vecina, dar era prea tîrziu să mă retrag, mă observase deja.

-    Ooo, Enaaa, ai venit acasă! s-a aruncat ea asupra mea.
-    Da, așa este, am răspuns eu oarecum rezervată, neștiind cum să fac față valului mare de bucurie ce o cuprinsese pe femeia din fața mea.
-    Tu ce mai faci?, am întrebat-o, ca să echilibrez cumva jovialitatea cu care fusesem întîmpinată.
-    Dar ce să fac, iaca și eu cu nefericirea mea…

Vizită de curtoazie

Mă uitam apatic prin geamul mașinii. Se circula greu și era mizerie în jur. În armonie cu starea mea interioară, m-am gîndit,  ascultind atenta discuția tipei de la dispecerat cu taxiștii din rețea.

Căldura din mașină mă făcea să adorm. Vroiam să stau în pat și să privesc vreun film documentar. Sau să îmbrac vreo căciulă caraghioasă și să încep a controbăi prin cele cîteva cutiuțe cu amintiri. Dar promisiunea făcută, fie și sub influența alcoolului, rămînea promisiune.

Mă simțeam violată de amintiri ploiase și ultimul lucru care mi-ar fi trebuit în acea clipă era prezența unui grup de femele gălăgioase și necunoscute. Pentru mine nu este niciodată prea tîrziu, deaceea eram gata să rog șoferul să întoarcă cînd m-a sunat fosta colegă ca să mă întrebe peste cît timp sosesc. I-am zis că sunt aproape de blocul ei și am întins șoferului banii.